de Sarah Ruhl
regia Vlad Massaci
Deschiderea minții începe cu emanciparea simțurilor. Și e comedie.
de Pascal Bruckner
Regia: Chris Simion-Mercurian
O farsă politică inspirată din umorul lui Eugen Ionescu
Regia și dramaturgia: David Schwartz
Spectacolul „Portofele virtuale” ficționalizează materialul documentar realizat în cadrul unui amplu proces de cercetare (prin interviuri, discuții informale și ateliere) cu adolescenți și tineri din Râmnicu Vâlcea și din alte orașe din România.
de Stef Smith
Regia: Norbert Boda
Care e diferența dintre o rugăciune și o dorință?
de Duncan Macmillan
Regia: Adrian Roman
one-man show cu Tavi Costin
Dacă trăiești o viață lungă și ajungi la capătul ei fără să te fi simțit vreodată doborât de depresie, atunci probabil că nu ai fost prea atent la viață
de Nina Mazur
one-man show cu Florin Beciu
Vi s-a întâmplat și vouă să visați mereu unul si același vis?
după „Iubirea e un lucru foarte mare” de Ion Băieșu
Regia: Bogdan Tudor Pelerin
Vi s-a întâmplat și vouă să visați mereu unul si același vis?
Provocat de Mihaela Sîrbu
în direct la microfon după Tudor Mușatescu
regia: Matei Lucaci-Grunberg
O comedie despre o comedie, cu un strop de seriozitate.
DRAGOSTE
„ca și când inima ar fi din bucăți. Ca și cum iubirea ar lipi bucățile unele de altele, așa sunt cele cinci povești despre iubire. Ele nu o definesc și nici nu o arată cu degetul. Uneori e de negăsit, în alte zile e chiar pe umărul de lângă tine, iar foarte rar te poți regăsi chiar în mijlocul ei. Iubirea te poate ocupa dacă ești încăpător, e posibil să nu-ți mai găsești loc în tine din cauza ei. E grasă si statornică, poți să și mori de iubire, e una din cele mai râvnite morți. Povestirile lui Cehov nu sunt despre fericire, nici nu-și propun asta, doar ne încuie în aceeași cameră cu cei mai curajosi oameni, care nemaiavând loc pentru oase și carne, s-au lăsat locuiți de iubire, prin toate pliurile, în toate cotloanele devenind oameni-iubire. Oamenii-iubire știu să fie fără nici un zgomot, fără să aprindă nicio lumină, mergând pe vârfuri.” Andrei și Andreea Grosu.
DECALOGUL DUPĂ HESS
Spectacolul „Decalogul după Hess” este inspirat din biografia controversatului Rudolf Hess – apropiat al lui Hitler, judecat pentru crime de război, niciodată recunoscute, și închis la Spandau timp de 47 de ani. Actorul Nicu Mihoc oferă o interpretare tulburătoare, identificându-se cu personajul într-o liturghie neagră a conștiinței. Cu o forță scenică remarcabilă, el sondează convingerile și obsesiile lui Hess, dezvăluind fața întunecată a idealurilor ce justifică răul.
IONA
Iona, subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”, a fost publicată în 1968 în revista „Luceafărul” și face parte, alături de Paraclisierul și Matca, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv “Setea muntelui de sare”. Tema piesei este singurătatea ființei umane, frământarea omului în efortul de aflare a sinelui. Iona întruchipează figura speranței eterne până la ultimul său gest pe care îl săvârșește în acest sens. Eroul trăieşte într-un permanent raport de anticipare, de așteptare a peșteului cel mare, al acestui ,,Godot”, prin asemanare cu Vladimir și Estragon ai lui Samuel Beckett. Piesa este construită sub forma unui monolog; monologul în sine constituie viziunea despre lumea omului modern. Lipsa precizării perioadei istorice, situarea în atemporal sunt aspecte ale tragicului modern și fac textul adaptibil oricărei perioade istorice.
IVAN
Pornind de la vinovăție, ca temă principală, autorul textului, Alecsandru Dunaev, reușește împreună cu Mateea Marin, cea care semnează regia și scenografia acestui spectacol, să-l aducă pe Ivan până în zilele noastre. Pe tot parcursul spectacolului auzim ca laitmotiv ”păcat de tine, Ivane”. Oare, chiar așa să fie, nu fiecare om are menirea sa pe acest pământ? Se întâmplă deseori să acționăm (nevoit) din vinovăție. Dar nu e oare tot vinovăția cea care ne ține-n loc? Cea care ne face să ne tot uităm în urmă și ne refuză dreptul la evoluție? Scăpăm de ea vreodată? Suntem capabili să ne iertăm?
”Aș vrea să cred că acest spectacol este o oglindă. Nu pentru autor, nu pentru personaj, ci pentru noi toți”, Alecsandru Dunaev.
MATCA
”MATCA” – prima și cea mai complexă piesă a trilogiei lui Marin Sorescu, “Trilogia Muntelui de Sare. Într-un univers aproape scufundat de spaime și incertitudine, nașterea devine act de rezistență.
PIETRE ÎN BUZUNARE
”Pietre în buzunar” drama unei comunități văzută prin perspectiva strălucirii Hollywood-ului, unde Jake și Charlie, doi irlandezi fascinați de arta cinematografică, selectați în urma castingului, fac figurație în filmul care se toarnă chiar la ei acasă.
PORTUGALIA
Acțiunea piesei se desfășoară la cârciuma lui Lajos și a fiicei sale, Fundă, într-un sat, Irgács, departe de Budapesta. La cârciuma din sat, unde oamenii vin să-și spună poveștile fericite sau mai puțin fericite, intră un necunoscut care dorește să închirieze o cameră pentru a putea scrie. Un scriitor din Budapesta care, fugind de soție în căutarea libertății, visează că va ajunge în Portugalia. Poveștile lui despre Portugalia și ”starea de saudade” o fac pe Fundă să se îndrăgostească de el. Personaje simpatice, tipice unui sat din zilele noastre, fără a avea însă un orizont clar, dar care cred că viața lor ar fi mai bună la Budapesta, se întâlnesc aproape zilnic în cârciuma lui Lajos din Irgács. Ca orice spectacol și tema acestei piese este una de reflecție.
TRILOGIA SORESCU EXPERIMENTAL
Există seri în care un om intră pe ușă și își dă seama că a trecut o viață întreagă prin el. Așa începe călătoria noastră cu Marin Sorescu. Trei texte, trei treceri: Iona, Paracliserul, Matca. Același om, în trei feluri de tăcere.
În Iona, lumea e o burtă de balenă – locul în care adevărul nu mai poate fi amânat. În Paracliserul, credința se sprijină de un altar care se clatină: îndoiala devine rugăciune. În Matca, o casă devine adăpostul din care se naște un copil și o altă ordine a lumii.
Un fir invizibil le leagă. Uneori e o păpușă – când om, când copil, când amintire. Și o valiză care însoțește personajele; nu e doar bagaj, e timpul strâns laolaltă: ce luăm cu noi, ce lăsăm în urmă. Lumina nu doar arată, ci judecă. Muzica nu doar însoțește, ci respiră împreună cu actorii.
Un parc… o bancă
O poveste tulburătoare de viață sau, după cum spunea regizorul Florin Beciu: ”Totul are un deznodământ, redescoperirea sinelui sau poate doar curajul de a arăta și de a se arăta cu autenticitate unul în fața celuilalt.”
VARIETÉ LA IUNION
Spectacolul „Varieté la Iunion” este o adaptare a unor momente și schițe de Ion Luca Caragiale în care veți găsi situații comice și personajele inconfundabile create de marele scriitor. Trei actori minunați, într-o distribuție rotativă, vă vor oferi o selecție de texte memorabile, care vă vor face să vă emoționați și să vă gândiți la realitatea în care trăim.